Sad but true

Nu a mers :( Eu am incercat. Era ceva frumos, haios si true dar nu mai e.

True True....

Every New semester:

After 1st week:



After the 2nd week:



Before the mid-term test:



During the mid-term test:



After the mid-term test:



Before the final exam:



Once get to know the final exam schedule:



7 days before the final exam:



6 days before the final exam:



5 days before the final exam:



4 days before the final exam:



3 days before the final exam:



2 days before the final exam:



1 day before the final exam:



The night before the final exam:



1 hour before the final exam:



During the final exam:



Once walk out from the examination hall:



After the final exam, during the holiday:



That's college!!!

Camera

Prin lentilele aparatului foto totul este diferit. Eu am decis ca sa fac din acest sport periculos un hobby. Astfel de azi inainte imi voi dedica imaginatia transformarii realitatii intr-o poza. O simpla poza. Fara fantasme sau alte modificari in photoshop. Pur si simplu ceea ce vad eu prin lentila, sau mai bine zis prin ecarnul LCD de 3 inch, al micutului meu aparat foto - actual benq si viitor quisda.
Acum ceva timp am creat un asa zis fotoblog pe care intentionam sa pun toate acele poze care mi s-au parut interesante de-a lungul timpului. Aceste poze, facute in proportie de 98% de mine, sunt cat se poate de naturale deoarece nu sunt modificate in niciun program. Sunt asa de la mama natura. Blogul nu are inca niciun articol. Acest lucru se datoreaza unor motive destul de intemeiate:
- Imi e prea lene sa aleg pozele pe care vreau sa le postez, deoarece trebuie sa caut prin prea multe fisiere;
- nu am rabdarea si confidentialitatea de a cerceta prin calculator pentru a le alege pe cele mai reprezentative.
- Si nu in ultimul timp am mari probleme cu conexiunea la net asa ca toata aceasta munca se poate sa fie de cele mai multe ori inutila.

PS: Acest photoblog este privat fiind creat pentru mine pentru a putea sa fac ordine in amintiri.

Interpretabil

Fie eu nu stiu sa ma exprim fie nu stiu sa ma fac inteles. Cam tot aia. Incerc sa ii spun ceva, intelege altceva. Incerc sa ii dau detalii poate se prinde. Merge mai departe si pierde complet esenta mesajului initial. Poate este mai bine sa ii zic raspicat si asa sa ne facem intelesi. Insa poate nu are efectul scondat de mine. Ma astept ca toata lumea sa gandeasca la fel ca mine si sa fie de acord cu tot ce gandesc eu. Insa eu sunt un mic copil ciudat care gandeste copilaresc uneori chiar pervers. Sunt moody mai tot timpul. Acum vreau sa fac ceva anume insa ma plictisesc repde dak lucrul respectiv nu are efectul asteptat de mine. Sunt ca un copil de 5 ani care descopera ceva nou si il vrea.,. apoi se plictiseste si vrea altceva. Vreau mereu ca lucrurile sa mearga de la sine, in modul cat mai normal posibil si cred ca dak am dat o idee despre ce vreau sa urmeze este de la sine inteles pentru tot poporul, insa nu este ceea ce ma face sa ma supar ca vacarul pe sac. Dar lasa ca ma fac eu mare si invat sa fac si subtilitati evidente. ;)

Si am revenit

Si acum ca am iar net pe termen nelimitat o sa mai scriu cate ceva interesant pentru mine,
si cam atat.

Scantei

Acum cateva saptamani am descoperit o mai veche pasiune de-a mea... Stiu la ce va ganditi (cei care ma cunoasteti). Am descoperit un desen animat pe care l-am urmarit cu drag in copilarie... Dak a fost ceva ce am vazut la care mai ca nu am plans de emotie a fost... Tom si Jerry si... SailorMoon. Yup SailorMoon a fost un serial de desene animate care mi-a placut si pe care l-am urmarit constant. Imi amintesc ca era seara tarziu (in termenii de atunci - pe la 8 seara si in reluare undeva pe la 9 dimineata) Insa eu rezistam cu brio, ca si asa nu aveam somn, si ma uitam, de fiecare data cand aveam ocazia la SailorMoon. Cunosteam tot ce era de stiut. Nu va ganditi acum numai la dansul acela prostesc, il stiam si pe ala cu toate ca nu prea imi ieseau miscarile motiv pentru care nici nu il practicam... nu era genul meu. Stiam alte detalii legate de autoare, de poveste, evolutia personajelor si a povestii in sine. In cele din urma am pierdut prea multe episoade motiv pentru care nu am priceput prea bine cum de s-a ajuns intr-o anumita situatie si asa mai departe. Insa acum, datorita unei bune prietene >:D<>:D<

Publicitate...

Vreau sa multumesc mamei pentru ca m-a nascut (nici ea nu stie ce greseala a facut), Tatalui meu ca m-a invatat tot ce stiu sa fac bun in lumea asta (pacat ca acum sunt departe de casa si nu mai am cum sa mai invat cate ceva), scumpei mele surori (singura care imi arata constant ca pot mai mult) si tuturor celor care imi fac reclama acestui blog, voluntar sau involuntar, cu voie sau fara de voie, pozitiva sau negativa. Oricum... va multumesc si va astept (nu uitati sa lasati si comenturi rautacioase dak tot sunteti prin preajma)
revenim peste cateva momente.